intuitia si importanta eiIntelesul termenului de intuitie este acela de " cunoastere din interior", referindu-se cu claritate la abilitatea individului de a se baza pe vocea sa interioara, atunci cand este nevoie sa ia o hotarare importanta sau cand trebuie sa creioneze caracterul unei persoane. Este abilitatea individului de a sti ceva anume, fara a trece prin rationamente logic, ci mergand doar pe baza unor senzatii, a unor sentimente care apar, de cele mai multe ori inconstient, in legatura cu situatii sau persoane.

Probabil ca nu exista persoane care sa nu fi experimentat, la un anume moment din viata, sentimentul ca nu trebuie sa faca ceva sau ca trebuie, in functie de context, fiind vorba doar de ceva ce se simte in interior, fara a avea, la acel moment, o explicatie logica pentru sentimentul respectiv, pe care evolutiile ulterioare il vor confirma. De multe ori spunem : "simt ca trebuie sa fac asta" sau " sa nu fac asta", ca si cum un impuls indeamna, irational, catre acea directie. Si, nu de putine ori, alegem sa ignoram aceste sentimente inexplicabile, alegem sa nu mergem pe calea pe care suntem indemnati sa mergem, ci alegem varianta ratiunii, pentru ca traim intr-o perioada in care rationalismul este promovat pe toate caile. Cu siguranta ca fiecare dintre noi a fost contrariat, atunci cand evolutiile au aratat ca impulsul resimtit era corect, ca nu calea rationala a fost cea corecta, ci cea intuitiva. Cu siguranta, intuitia este foarte folositoare atunci cand exista o siguranta de sine accentuata a persoanei in cauza; pentru o persoana nehotarata, este destul de dificil sa se lase condusa de propriile instincte. O astfel de persoana va fi mereu chinuita de indoieli, mai ales daca nu are alaturi o persoana puternica, care sa-i ridice moralul si sa-l ajute sa aiba incredere in propriile sale forte.

Unele persoane isi folosesc in mod inconstient aceste porniri instinctuale, insa putine ar recunoaste ca se lasa astfel ghidate, atunci cand se pune problema adoptarii unor hotarari importante.

A spune ca ai avut o presimtire nu da deloc bine, de aceea multi nici nu fac asta, ba chiar nici nu dau atentie acestei voci interioare, nici chiar in momentele in care ar fi foarte potrivit sa facem acest lucru. Este vorba de prejudecati care nu ar trebui sa ne influenteze, insa nu este deloc asa; ne ghidam, in mod clar, dupa ideea ca omul este o fiinta rationala, prin asta deosebindu-se de animale, iar existenta ratiunii trebuie sa fie un avantaj major, ratiunea trebuie sa aiba intaietate in fata instinctului. Ar fi, insa, mult mai bine, daca am tine cont de faptul ca si omul este un animal, din fericire, un animal dotat cu ratiune; in consecinta, ar trebui sa profitam de aceasta situatie privilegiata si sa folosim, la modul cat mai avantajos, atat ratiunea, cat si instinctele. Aceasta solutie este cu atat mai recomandabila, avand in vedere ca omul isi foloseste, in mod constient, doar 20% din creier, restul fiind utilizat pentru automatisme, pentru subconstient. Avand in vedere ca ceea ce se intampla in subconstient domina, nu ar fi mai bine sa luam in considerare si ceea ce simtim ca este bine sa facem? Subconstientul se desfasoara ca un proces non linear, atemporal, un proces ce apare drept criptic pentru constient; poate ar fi util sa se ajunga la o comunicare intre constient si subconstient, astfel incat inclusiv avantajul intitiei sa poata fi folosit asa cum trebuie.

Binenteles ca rezervele existente, in privinta intuitiei, sunt direct legate de experientele de viata ale fiecarui individ in parte. Daca experientele au fost pozitive, atunci individul se va baza mai mult pe intuitie; in cazul experientelor negative, retinerile vor fi mai accentuate. Timpul si experientele de viata invata, pe fiecare in parte, cum sa gestioneze acest sentiment.